955. - Hotãrâre privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã destinate consumului uman

HOTÃRÂRE privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã destinate consumului uman În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 63 lit. d) si f) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãtii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 215/2004, cu modificãrile si completãrile ulterioare, Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre. Art. 1. - Se aprobã Regulile specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã destinate consumului uman, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. Art. 2. - Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotãrâri. Art. 3. - (1) Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 1 octombrie 2006. (2) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã orice alte prevederi contrare. Prezenta hotãrâre transpune prevederile Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE care stabileste reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 139 din 30 aprilie 2004. PRIM-MINISTRU CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU Contrasemneazã: p. Ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale, Nicolae Flaviu Lazin, secretar de stat Presedintele Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, Rãzvan Tîru p. Ministrul sãnãtãtii, Ioan Roman, secretar de stat p. Ministrul finantelor publice, Mara Rîmniceanu, secretar de stat Bucuresti, 18 august 2005. Nr. 955. ANEXÃ REGULI SPECIFICE pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã destinate consumului uman CAPITOLUL I Dispozitii generale ARTICOLUL 1 Domeniu de aplicare (1) Prezenta hotãrâre stabileste reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã. (2) Prezenta hotãrâre se aplicã în completare la Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 pentru aprobarea Regulilor privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãtii cu legislatia privind hrana pentru animale si cea privind alimentele si cu regulile de sãnãtate si de protectie a animalelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004/CE. (3) Prezenta hotãrâre trebuie sã se aplice numai cu privire la activitãti si persoane pentru care se aplicã Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea regulilor specifice de igienã pentru alimente de origine animalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE. (4) Realizarea de controale oficiale conform prezentei hotãrâri nu trebuie sã aducã atingere responsabilitãtii legale primare a operatorilor cu activitate în domeniul alimentar de asigurare a sigurantei alimentelor, asa cum este stabilit de Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul (CE) nr. 178/2002. ARTICOLUL 2 Definitii (1) În sensul prezentei hotãrâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã: a) autoritate competentã - Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor, denumitã în continuare Autoritatea, competentã sã efectueze controale sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor cu referire la produsele de origine animalã destinate consumului uman, sã asigure implementarea si coordonarea implementãrii acestor controale, în vederea realizãrii conformitãtii cu cerintele prezentei hotãrâri, sau orice altã autoritate cu care colaboreazã în acest sens ori cãreia Autoritatea i-a delegat aceastã competentã; b) medic veterinar oficial - un medic veterinar calificat în conformitate cu prezenta hotãrâre pentru a actiona în aceastã calitate si numit de cãtre Autoritate prin directiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti; c) medic veterinar împuternicit - un medic veterinar de liberã practicã, desemnat de cãtre autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã, respectiv a municipiului Bucuresti, sã efectueze controale oficiale specifice în exploatatii sau întreprinderi, în numele acesteia; d) auxiliar oficial - o persoanã calificatã în conformitate cu prezenta hotãrâre, desemnatã sã actioneze într-o astfel de calitate de cãtre autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã, respectiv a municipiului Bucuresti, si care activeazã sub autoritatea si responsabilitatea unui medic veterinar oficial; e) marcã de sãnãtate - o marcã ce indicã faptul cã, atunci când a fost aplicatã, au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu prezenta hotãrâre. (2) De asemenea, trebuie sã se aplice definitiile de subproduse de origine animalã, EST (encefalopatii spongiforme transmisibile) si material de risc specific, prevãzute în Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului nr. 723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste reguli de sãnãtate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate consumului uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002. CAPITOLUL II Controale oficiale în relatie cu întreprinderi nationale ARTICOLUL 3 Autorizarea întreprinderilor (1) Autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã, respectiv a municipiului Bucuresti, trebuie sã autorizeze întreprinderile la care se referã prezenta hotãrâre, când este prevãzut si în maniera specificatã de art. 31 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE. (2) Pot sã fie prelungite, dacã este necesar, perioadele maxime de 3 si 6 luni ce se aplicã autorizãrii conditionate a altor întreprinderi, în cazul pescadoarelor si al pescadoarelor-congelator ce navigheazã sub pavilionul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene. Totusi, autorizarea conditionatã nu trebuie sã depãseascã în total 12 luni. Trebuie sã aibã loc inspectii ale acestor tipuri de vase, asa cum se specificã în anexa nr. 3. (3) Autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã, respectiv a municipiului Bucuresti, trebuie sã aloce fiecãrei întreprinderi autorizate, incluzându-le pe cele cu autorizare conditionatã, un numãr de autorizare la care pot fi adãugate coduri, pentru a se indica tipurile de produse de origine animalã fabricate. Pentru pietele de vânzare angro pot fi adãugate la numãrul de autorizare numere secundare ce indicã unitãti sau grupe de unitãti ce vând sau produc produse de origine animalã. (4) În cazul pietelor angro, autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã, respectiv a municipiului Bucuresti, poate sã retragã sau sã suspende autorizarea cu referire la anumite unitãti ori grupuri de unitãti. (5) Prevederile alin. (1), (2) si (3) se aplicã: a) întreprinderilor ce încep sã punã pe piatã produse de origine animalã la data sau dupã data de aplicare a prezentei hotãrâri; b) întreprinderilor ce pun deja pe piatã produse de origine animalã, dar cu referire la care nu au existat cerinte anterioare de autorizare. În ultimul caz, trebuie sã aibã loc cât mai curând posibil inspectia la fata locului, necesarã în baza alin. (1), efectuatã de autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã, respectiv a municipiului Bucuresti. (6) Prevederile alin. (4) se aplicã, de asemenea, întreprinderilor autorizate ce au pus pe piatã produse de origine animalã, în conformitate cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã existentã anterior aplicãrii prezentei hotãrâri. ARTICOLUL 4 Principii generale pentru controale oficiale cu referire la produsele de origine animalã incluse în domeniul de aplicare al prezentei hotãrâri (1) Autoritatea trebuie sã se asigure cã operatorii cu activitate în domeniul alimentar oferã toatã asistenta necesarã pentru a se asigura cã, în fapt, controalele oficiale efectuate de autoritatea competentã pot fi realizate în mod efectiv. Acestia trebuie, în special, sã: a) permitã accesul în toate clãdirile, facilitãtile, instalatiile sau în alte infrastructuri; b) punã la dispozitie autoritãtii competente orice înregistrare ori documentatie solicitatã în baza prezentei hotãrâri sau consideratã necesarã de cãtre aceasta, pentru analizarea situatiei. (2) Autoritatea competentã trebuie sã efectueze controale oficiale, pentru a se verifica conformitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar cu cerintele: a) Hotãrârii Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 852/2004/CE; b) Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea Regulilor specifice de igienã pentru alimente de origine animalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE; c) Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului nr. 723/2003 ce transpune Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002. (3) Controalele oficiale prevãzute la alin. (1) trebuie sã includã: a) activitãti de audit al bunelor practici de igienã si al procedurilor bazate pe analiza riscului si punctele critice de control - HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point); b) controalele oficiale prevãzute la art. 5-8; c) orice atributii speciale de audit specificate în anexe. (4) Activitãtile de audit al bunelor practici de igienã trebuie sã verifice dacã operatorii cu activitate în domeniul alimentar aplicã în mod continuu si adecvat proceduri privind cel putin: a) controale privind informatiile referitoare la lantul alimentar; b) proiectarea si întretinerea facilitãtilor si echipamentelor; c) igiena preoperationalã, operationalã si postoperationalã; d) igiena personalã; e) instruirea privind procedurile de lucru si de igienã; f) controlul dãunãtorilor; g) calitatea apei; h) controlul temperaturii; si i) controale privind intrarea si iesirea alimentelor în si din întreprindere, precum si orice documente însotitoare. (5) Activitãtile de audit privind procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) trebuie sã verifice cã operatorii cu activitate în domeniul alimentar aplicã astfel de proceduri în mod continuu si adecvat, acordând o atentie specialã asigurãrii cã procedurile furnizeazã garantiile prevãzute la sectiunea a 2-a din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igienã pentru alimente de origine animalã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE. Acestia trebuie, în special, sã stabileascã dacã procedurile garanteazã pe cât posibil cã produsele de origine animalã: a) sunt conforme cu criteriile microbiologice prevãzute de legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã; b) sunt conforme cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã cu referire la reziduuri, contaminanti si substante interzise; c) nu contin riscuri de naturã fizicã, cum ar fi corpi strãini. Când, în conformitate cu art. 5 din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, un operator cu activitate în domeniul alimentar utilizeazã proceduri prevãzute de ghiduri de aplicare a principiilor HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) în locul stabilirii de proceduri proprii specifice, activitatea de audit trebuie sã se refere la utilizarea corectã a acestor ghiduri. (6) Verificarea conformitãtii cu cerintele Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE, privind aplicarea de mãrci de identificare, trebuie sã aibã loc în toate întreprinderile autorizate în conformitate cu acea hotãrâre, suplimentar fatã de verificarea conformitãtii cu alte cerinte de trasabilitate. (7) În cazul abatoarelor, întreprinderilor de manipulare a vânatului si al unitãtilor de transare ce pun pe piatã carne proaspãtã, atributiile de audit la care s-au referit alin. (3) si (4) trebuie sã fie îndeplinite de un medic veterinar oficial. (8) Atunci când îndeplineste atributii de audit, autoritatea competentã trebuie: a) sã determine dacã personalul si activitãtile personalului din întreprinderi sunt conforme cu cerintele hotãrârilor Guvernului la care s-a referit alin. (2) lit. a) si b), în toate etapele procesului de productie. Pentru a sustine activitatea de audit autoritatea competentã poate sã efectueze testãri de performantã, cu scopul de a stabili cã performantele personalului respectã parametrii specificati; b) sã verifice înregistrãrile relevante ale operatorului cu activitate în domeniul alimentar; c) sã preleveze probe pentru analize de laborator ori de câte ori este necesar; si d) sã documenteze elementele de care a tinut cont si concluziile auditului. (9) Natura si nivelul atributiilor de audit cu referire la întreprinderi individuale trebuie sã se bazeze pe riscul evaluat. În acest scop autoritatea competentã trebuie sã evalueze în mod regulat: a) riscurile pentru sãnãtatea publicã si, atunci când se considerã corespunzãtor, pentru sãnãtatea animalelor; b) în cazul abatoarelor, aspectele de protectie si bunãstare a animalelor; c) tipul si natura activitãtilor efectuate; si d) înregistrãrile anterioare ale operatorului cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveste conformitatea cu legislatia în domeniul alimentelor. ARTICOLUL 5 Carne proaspãtã Autoritatea competentã trebuie sã asigure realizarea controalelor oficiale privind carnea proaspãtã, în conformitate cu anexa nr. 1. (1) Medicul veterinar oficial trebuie sã efectueze activitãti de inspectie în abatoare, în unitãti de manipulare a vânatului si în unitãti de transare ce pun pe piatã carne proaspãtã, în conformitate cu cerintele generale ale sectiunii 1, cap. II din anexa nr. 1 si cu cerintele specifice ale sectiunii 4, în special, privind: a) informatii referitoare la lantul alimentar; b) inspectia ante-mortem; c) protectia si bunãstarea animalelor; d) inspectia post-mortem; e) materialul cu risc specific si alte subproduse de origine animalã; si f) testãri de laborator. (2) Marcarea de sãnãtate a carcaselor de la ongulate domestice, a mamiferelor vânat de fermã, altele decât animalele lagomorfe, a vânatului sãlbatic mare, precum si a semicarcaselor, sferturilor si pieselor obtinute prin transarea semicarcaselor în trei piese compacte trebuie sã fie efectuatã în abatoare si în întreprinderi de manipulare a vânatului, în conformitate cu sectiunea 1, cap. III din anexa nr. 1. Mãrcile de sãnãtate trebuie sã fie aplicate de cãtre sau sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, când controalele oficiale nu au identificat deficiente ce ar face carnea improprie pentru consumul uman. (3) Dupã efectuarea controalelor prevãzute la alin. (1) si (2), medicul veterinar oficial trebuie sã ia mãsuri corespunzãtoare, dupã cum este stabilit în sectiunea a 2-a din anexa nr. 1, în special, privind: a) comunicarea rezultatelor inspectiei; b) decizii privind lantul alimentar; c) decizii privind animalele vii; d) decizii privind protectia si bunãstarea animalelor; e) decizii privind carnea. (4) Auxiliarii oficiali pot sã asiste medicul veterinar oficial pe durata controalelor oficiale efectuate în conformitate cu sectiunile 1 si 2 din anexa nr. 1, dupã cum este specificat la sectiunea a 3-a, cap. I. În acest caz, acestia trebuie sã lucreze ca parte a unei echipe independente. (5) a) Autoritatea competentã trebuie sã se asigure cã are în subordine personal oficial suficient pentru a efectua controalele oficiale solicitate în baza anexei nr. 1, cu frecventa specificatã la sectiunea a 3-a, cap. II. b) Abordarea bazatã pe risc trebuie sã fie urmatã pentru a se evalua numãrul de personal oficial care este necesar sã fie prezent pe linia de tãiere în orice abator. Numãrul de personal oficial implicat trebuie sã fie decis de cãtre autoritatea competentã si trebuie sã fie de o asa manierã încât sã poatã fi întrunite toate cerintele prezentei hotãrâri. (6) a) Autoritatea competentã poate permite personalului care activeazã în abator sã sprijine controalele oficiale, prin îndeplinirea anumitor atributii specifice, sub supravegherea medicului veterinar oficial, în relatie cu producerea de carne de pasãre si de animale lagomorfe, în conformitate cu anexa nr. 1, sectiunea a 3-a, cap. III, lit. A. Dacã autoritatea competentã procedeazã astfel, aceasta trebuie sã se asigure cã personalul care îndeplineste astfel de atributii: (i) este calificat si a urmat o instruire în conformitate cu acele prevederi; (ii) actioneazã independent de personalul de productie; (iii) raporteazã orice deficientã medicului vet erinaroficial. b) Autoritatea competentã poate, de asemenea, sã permitã personalului care activeazã în abator sã îndeplineascã atributii specifice de prelevare de probe si de testare, în conformitate cu sectiunea a 3-a, cap. III lit. B din anexa nr. 1. (7) Autoritatea competentã trebuie sã se asigure cã medicii veterinari oficiali si auxiliarii oficiali sunt calificati si au urmat o instruire în conformitate cu sectiunea a 3-a, cap. IV din anexa nr. 1. ARTICOLUL 6 Moluste bivalve vii Autoritatea competentã trebuie sã se asigure cã producerea si punerea pe piatã de moluste bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii si gasteropode marine vii sunt supuse controalelor oficiale, dupã cum este descris în anexa nr. 2. ARTICOLUL 7 Produse din pescuit Autoritatea competentã trebuie sã se asigure cã, în conformitate cu anexa nr. 3, au loc controale oficiale privind produsele din pescuit. ARTICOLUL 8 Lapte crud materie primã si produse lactate Autoritatea competentã trebuie sã se asigure cã au loc controale oficiale asupra laptelui crud materie primã si a produselor lactate, în conformitate cu anexa nr. 4. CAPITOLUL III Proceduri privind activitãtile de import ARTICOLUL 9 În activitatea de import se aplicã procedurile prevãzute de prezentul capitol, pentru a se asigura aplicarea uniformã a principiilor si conditiilor prevãzute la art. 11 din Legea nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune Regulamentul (CE) nr. 178/2002, si de titlul VI, cap. II al Hotãrârii Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE. ARTICOLUL 10 Lista tãrilor terte si a unor pãrti din tãrile terte din care sunt permise activitãti de import al produselor de origine animalã specificate (1) Produsele de origine animalã trebuie sã fie importate numai dintr-o tarã tertã sau dintr-o parte a unei tãri terte ce apare pe o listã întocmitã si actualizatã în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. (2) O tarã tertã poate sã aparã pe astfel de liste dacã a avut loc un control comunitar în acea tarã si s-a demonstrat cã autoritatea competentã a tãrii respective oferã garantii corespunzãtoare, dupã cum este prevãzut la art. 48 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE, transpus prin Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005. Totusi, o tarã tertã poate sã aparã pe astfel de liste, fãrã sã aibã loc controlul comunitar mentionat, dacã: a) riscul determinat în conformitate cu art. 46 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE, transpus prin Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005, nu justificã acest control; b) se determinã, atunci când se decide adãugarea unei anumite tãri terte pe o listã în conformitate cu alin. (1), cã alte informatii indicã faptul cã autoritatea competentã a tãrii respective furnizeazã garantiile necesare. (3) Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste întocmite pentru scopuri de sãnãtate publicã si de sãnãtate a animalelor. (4) Când listele sunt întocmite sau actualizate, trebuie sã se tinã cont în mod special de criteriile prevãzute la art. 46 si 48 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE, transpus prin Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005. (5) În vederea efectuãrii activitãtilor de import trebuie sã se acorde atentie: a) legislatiei tãrii terte, referitoare la: (i) produse de origine animalã; (ii) utilizarea de produse medicinale de uz veterinar, incluzând reguli referitoare la interzicerea sau autorizarea acestora, distribuirea si punerea pe piatã a acestora, precum si reguli privind administrarea si inspectia; si (iii) prepararea si utilizarea materiilor furajere, incluzând procedurile pentru utilizarea aditivilor, prepararea si utilizarea hranei medicamentate pentru animale, precum si calitatea igienei materiilor prime utilizate pentru prepararea materiilor furajere si a produsului finit; b) conditiilor igienice de producere, de manipulare, de depozitare si de expediere, aplicate în prezent produselor de origine animalã destinate Comunitãtii Europene; c) experientei de comercializare privind produsul provenit din tara tertã si rezultatele controalelor efectuate la import; d) rezultatelor controalelor comunitare efectuate în tara tertã, în special rezultatelor evaluãrii autoritãtilor competente si mãsurilor întreprinse de autoritãtile competente din tara tertã respectivã, în baza recomandãrilor adresate acestora ca urmare a controlului comunitar; e) existentei, implementãrii si comunicãrii unui program de control al zoonozelor aprobat; si f) existentei, implementãrii si comunicãrii unui program de control al reziduurilor aprobat. ARTICOLUL 11 Lista întreprinderilor din care sunt permise activitãti de import al produselor de origine animalã specificate (1) Pot fi importate în România sau în Comunitatea Europeanã produse de origine animalã, numai dacã acestea au fost expediate, obtinute sau preparate în întreprinderi ce apar pe listele întocmite si actualizate în conformitate cu prezentul articol, exceptând: a) situatiile în care, de la caz la caz, se decide, în conformitate cu procedura elaboratã de Autoritate sau cu cerintele Uniunii Europene, dupã caz, cã garantiile pe care le furnizeazã o anume tarã tertã, cu referire la activitãti de import al produselor de origine animalã specificate, sunt de asa naturã încât procedura prevãzutã de prezentul articol nu este necesarã pentru a se asigura conformitatea cu cerintele alin. (2); b) cazurile specificate de anexa nr. 5. În plus, pot fi importate în România carne proaspãtã, carne tocatã, preparate din carne, produse din carne, carne separatã mecanic (MSM), numai dacã acestea au fost fabricate din carne obtinutã în abatoare si unitãti de transare ce apar pe liste întocmite si actualizate în conformitate cu prezentul articol sau în întreprinderi autorizate ce îndeplinesc regulile comunitare. (2) O întreprindere poate fi înscrisã pe o astfel de listã numai dacã autoritatea competentã a tãrii terte de origine garanteazã cã: a) acea întreprindere, împreunã cu orice întreprinderi ce manipuleazã materie primã de origine animalã utilizatã la fabricarea produselor de origine animalã respective, este conformã cu cerintele Uniunii Europene, în special cu cele prevãzute de Regulamentul nr. 853/2004/CE, transpus prin Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005, sau cu cerinte ce au fost stabilite a fi echivalente cu astfel de cerinte, atunci când se decide sã se adauge acea tarã tertã pe lista relevantã, în conformitate cu prevederile art. 10; b) un serviciu de inspectie oficialã din acea tarã tertã supervizeazã întreprinderile din tara respectivã si pune la dispozitia Comisiei Europene, atunci când este necesar, toate informatiile relevante privind întreprinderile ce furnizeazã materii prime; si c) are puteri legale de a opri exportul cãtre Comunitatea Europeanã ori cãtre România din întreprinderile respective, în cazul în care acestea nu respectã cerintele lit. a). (3) Autoritãtile competente ale tãrilor terte ce apar pe listele întocmite si actualizate în conformitate cu prevederile art. 10 trebuie sã garanteze cã listele întreprinderilor la care s-a referit alin. (1) sunt întocmite, actualizate si comunicate Comisiei Europene: a) Comisia Europeanã furnizeazã punctului de contact pe care România l-a desemnat pentru acest scop notificãri regulate privind listele noi sau actualizate pe care le-a primit de la autoritãtile competente ale tãrilor terte respective, în conformitate cu alin. (3). b) Dacã statele membre nu au obiectii la noua listã sau la lista actualizatã, în decurs de 20 de zile lucrãtoare de la notificarea Comisiei Europene, activitãtile de import din întreprinderile ce apar pe listã pot fi autorizate în decurs de 10 zile lucrãtoare, dupã ziua în care Comisia Europeanã a fãcut aceastã listã publicã. c) Dacã un stat membru detine informatii pertinente, altele decât cele înscrise în rapoartele inspectiei comunitare, va notifica Comisiei Europene necesitatea de modificare a listei sau va face notificare prin sistemul rapid de alertã. ARTICOLUL 12 Moluste bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii si gasteropode marine vii (1) Molustele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii si gasteropodele marine vii trebuie sã provinã din zone de productie ale tãrilor terte care apar pe listele întocmite si actualizate în conformitate cu prevederile art. 11, fãrã sã se ia în consideratie prevederile art. 11 alin. (1) lit. b. (2) Prevederile alin. (1) nu trebuie sã se aplice pectinidelor recoltate în afara zonelor de productie clasificate. Totusi, trebuie sã aibã loc controale oficiale cu referire la pectinide, în conformitate cu cap. III al anexei nr. 2. (3) a) Înainte sã fie întocmite listele la care s-a referit alin. (1), trebuie sã se tinã cont, în mod deosebit, de garantiile pe care poate sã le ofere autoritatea competentã din tara tertã respectivã, privind conformitatea cu cerintele prezentei hotãrâri, referitoare la clasificarea si controlul zonelor de productie. b) Înainte sã fie elaborate astfel de liste, trebuie sã se efectueze o inspectie comunitarã la fata locului, cu exceptia cazului în care: (i) riscul determinat nu justificã inspectia; si (ii) se decide ca o anumitã zonã de productie sã se adauge pe o listã în conformitate cu alin. (1) si când autoritatea competentã oferã toate informatiile si garantiile necesare. ARTICOLUL 13 Documente (1) Un document ce întruneste cerintele prevãzute în anexa nr. 6 trebuie sã însoteascã activitãtile de transport de produse de origine animalã, când acestea sunt importate în Comunitatea Europeanã sau în România. (2) Documentul trebuie sã certifice faptul cã produsele satisfac: a) cerintele prevãzute pentru astfel de produse în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE si cu Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE sau cu prevederi ce sunt echivalente cu acele cerinte; si b) orice conditii speciale de import prevãzute în conformitate cu art. 48 din Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE. (3) Documentele pot sã includã detalii solicitate în conformitate cu alte prevederi legislative comunitare transpuse în legislatia nationalã referitoare la domeniile sãnãtate publicã si sãnãtatea animalelor. (4) Pot fi acordate derogãri de la alin. (1) în conformitate cu procedura elaboratã de Autoritate sau cu cerintele Uniunii Europene, dupã caz, atunci când este posibil sã se obtinã garantiile la care s-a referit alin. (2), în altã manierã. ARTICOLUL 14 Prevederi speciale pentru produse din pescuit (1) Procedurile prevãzute de acest capitol nu se aplicã produselor proaspete din pescuit debarcate în România si în Comunitatea Europeanã, direct de pe un vas de pescuit ce navigheazã sub pavilionul unei tãri terte. (2) Controalele oficiale asupra acestor produse din pescuit se vor efectua în conformitate cu prevederile anexei nr. 3. (3) a) Produsele din pescuit importate de pe un pescador sau de pe un pescador-congelator ce navigheazã sub pavilionul unei tãri terte trebuie sã provinã de pe vase ce apar pe o listã întocmitã si actualizatã în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4). b) Totusi, prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (2) lit. b), un vas poate fi, de asemenea, inclus în astfel de liste: (i) în baza unei comunicãri comune între autoritatea competentã a tãrii terte sub al cãrei pavilion navigheazã vasul si autoritatea competentã a altei tãri terte cãreia autoritatea competentã a primei tãri terte i-a delegat responsabilitatea pentru inspectia vasului respectiv, cu conditia ca: (a) acea primã tarã tertã sã aparã pe lista de tãri terte din care sunt permise activitãti de import de produse din pescuit, listã întocmitã în conformitate cu prevederile art. 10; (b) toate produsele din pescuit de pe vasul respectiv ce sunt destinate punerii pe piatã în Comunitatea Europeanã si în România sã fie debarcate direct în prima dintre cele douã tãri terte prevãzute anterior; (c) autoritatea competentã a celei de-a doua tãri terte prevãzute anterior sã fi inspectat vasul si sã fi declarat cã este în conformitate cu cerintele comunitare transpuse în legislatia nationalã; si (d) autoritatea competentã a celei de-a doua tãri terte prevãzute anterior sã fi declarat cã va inspecta cu regularitate vasul, pentru a se asigura cã acesta continuã sã fie în conformitate cu cerintele comunitare transpuse în legislatia nationalã; sau (ii) în baza unei comunicãri comune între autoritatea competentã a tãrii terte sub pavilionul cãreia navigheazã vasul si autoritatea competentã a unui stat membru sau a României, cãreia autoritatea competentã a tãrii terte respective i-a delegat responsabilitatea de inspectie a vasului respectiv, cu conditia ca: (a) toate produsele din pescuit de pe vasul respectiv ce sunt destinate punerii pe piatã în statul membru sau în România sã fie debarcate direct în acel stat membru sau în România; (b) autoritatea competentã a statului membru sau a României sã fi inspectat vasul si sã fi declarat cã este conform cu cerintele comunitare; si (c) autoritatea competentã a acelui stat membru sau a României sã fi declarat cã va inspecta cu regularitate vasul, pentru a se asigura cã acesta este în conformitate cu cerintele comunitare. (4) Un document semnat de cãpitan poate înlocui documentul cerut în baza prevederilor art. 13, când produsele din pescuit sunt importate direct de pe un vas de pescuit sau de pe un pescador-congelator. (5) Autoritatea poate prevedea reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. CAPITOLUL IV Dispozitii finale ARTICOLUL 15 Mãsuri de implementare Pot fi prevãzute mãsuri de implementare, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. ARTICOLUL 16 Modificarea si completarea anexelor (1) Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 si 6 pot fi modificate sau completate pentru a se tine cont de progresul stiintific si tehnic, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. (2) Autoritatea poate acorda derogãri de la anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 si 6, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, cu conditia ca acestea sã nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentei hotãrâri. (3) România, fãrã a compromite realizarea obiectivelor prezentei hotãrâri, poate sã adopte, în conformitate cu alin. (4)-(6), mãsuri ce se adapteazã cerintelor prevãzute în anexa nr. 1. (4) Mãsurile prevãzute la alin. (3) trebuie sã: a) aibã scopul de a: (i) permite utilizarea continuã a metodelor traditionale în orice etapã de producere, de prelucrare sau de distributie de alimente; (ii) rãspunde necesitãtilor unitãtilor din domeniul alimentar cu capacitate micã ori unitãtilor ce sunt situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice speciale; sau (iii) permite derularea unor proiecte-pilot cu scopul de a identifica noi abordãri privind controalele de igienã a cãrnii; b) se refere, în special, la urmãtoarele elemente ale anexei nr. 1: (i) informatii referitoare la lantul alimentar; (ii) prezenta autoritãtii competente în întreprinderi. (5) Dacã România intentioneazã sã adopte mãsuri precum cele la care s-a referit alin. (3), trebuie sã notifice aceasta Comisiei Europene si statelor membre ale Uniunii Europene. Fiecare notificare trebuie: a) sã furnizeze o descriere detaliatã a cerintelor pe care România considerã cã este necesar sã le adapteze si sã indice natura adaptãrii preconizate; b) sã descrie întreprinderile respective; c) sã explice motivele pentru adaptare, incluzând, atunci când este relevant, furnizarea unui rezumat al analizei de risc efectuate si orice mãsuri ce trebuie sã fie luate, pentru a se asigura cã adaptarea nu va compromite obiectivele prezentei hotãrâri; si d) sã furnizeze orice alte informatii relevante. (6) Autoritatea poate adopta mãsuri conform cerintelor anexei nr. 1, numai: a) în conformitate cu decizia adoptatã de Comisia Europeanã; b) dacã, dupã o lunã de la expirarea perioadei la care s-a referit alin. (6), Comisia Europeanã nu a informat România cã aceasta a primit comentarii scrise de la alte state membre sau cã intentioneazã sã propunã adoptarea unei decizii în acest sens. (7) Când Autoritatea intentioneazã sã adopte mãsuri de implementare a unui proiect-pilot, pentru a încerca noi abordãri în ceea ce priveste controalele igienei cãrnii în conformitate cu alin. (3)-(5), aceasta trebuie sã comunice rezultatele Comisiei Europene, de îndatã ce acestea sunt disponibile. ARTICOLUL 17 Decizii specifice Fãrã a se aduce atingere caracterului general al dispozitiilor art. 15 si ale art. 16 alin. (1), pot fi prevãzute mãsuri de implementare sau pot fi adoptate modificãri la anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 si 6, în conformitate cu procedura nationalã elaboratã de Autoritate, specificând: 1. testele de evaluare a performantei operatorilor din domeniul alimentar si a personalului acestora; 2. metoda de comunicare a rezultatelor inspectiei; 3. criteriile de determinare a situatiilor în care, pe baza unei analize de risc, medicul veterinar oficial nu este necesar sã fie prezent în abatoare si întreprinderi de manipulare a vânatului, pe toatã durata inspectiei antemortem si post-mortem; 4. regulile privind continutul testelor pentru medici veterinari oficiali si auxiliari oficiali; 5. criteriile microbiologice pentru controlul procesului tehnologic în legãturã cu igiena din întreprinderi; 6. alte proceduri posibile, examene serologice sau alte teste de laborator ce furnizeazã garantii cel putin echivalente cu procedurile specifice de inspectie postmortem descrise la sectiunea a 4-a a anexei nr. 1 si care pot sã le înlocuiascã, dacã autoritatea competentã decide astfel; 7. împrejurãrile în care nu sunt necesare anumite proceduri specifice de inspectie post-mortem descrise în sectiunea a 4-a a anexei nr. 1, având în vedere exploatatia, regiunea sau tara de origine si principiile analizei de risc; 8. regulile pentru testarea de laborator; 9. tratamentul prin frig ce se aplicã direct cãrnii în relatie cu cisticercoza si trichineloza; 10. conditiile în baza cãrora exploatatii si regiuni pot fi certificate ca oficial libere de cisticercozã sau trichinelozã; 11. metodele ce trebuie sã fie aplicate când se examineazã pentru conditiile la care se referã sectiunea a 4-a, cap. IX din anexa nr. 1; 12. criteriile pentru conditii controlate de cazare si sisteme integrate de productie, pentru porci la îngrãsat; 13. criteriile pentru clasificarea zonelor de productie si de reimersie, pentru moluste bivalve vii, în cooperare cu laboratorul national de referintã, incluzând: a) valori limitã si metode de analizã pentru biotoxine marine; b) proceduri de testare virusologicã si standarde virusologice; c) planuri de prelevare de probe si metodele si tolerantele analitice ce trebuie aplicate pentru a se verifica conformitatea cu criteriile; 14. criteriile organoleptice pentru evaluarea prospetimii produselor de pescuit; 15. limitele analitice, metodele de analizã si planurile de prelevare de probe pentru controalele oficiale privind produsele de pescuit, solicitate în baza anexei nr. 3, incluzând referirile la parazitii si contaminantii de mediu. Art. 18. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantã din prezentele reguli specifice. ANEXA Nr. 1 la regulile specifice CARNE PROASPÃTÃ SECTIUNEA 1 Atributii ale medicului veterinar oficial CAPITOLUL I Atributii de audit (1) În plus fatã de cerintele generale ale art. 4 alin. (4) din regulile specifice, privind activitãtile de audit al bunelor practici de igienã, medicul veterinar oficial trebuie sã verifice conformitatea permanentã cu procedurile proprii ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar privind orice activitate de colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare si utilizare sau distrugere de subproduse de origine animalã, incluzând materialele de risc specific, operatiuni pentru care operatorul cu activitate în domeniul alimentar este responsabil. (2) În plus fatã de cerintele generale ale art. 4 alin. (5) din regulile specifice, privind activitãtile de audit bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), medicul veterinar oficial trebuie sã verifice cã procedurile operatorilor garanteazã, în mãsura în care este posibil, faptul cã acea carne: a) nu prezintã modificãri morfopatologice si organoleptice; b) nu este contaminatã cu fecale sau alti cotaminanti; c) nu contine material de risc specific, cu exceptia celor prevãzute în baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã specificã si a fost produsã în conformitate cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã cu referire la encefalopatii spongiforme transmisibile. CAPITOLUL II Activitãti de inspectie Medicul veterinar oficial trebuie sã tinã cont de rezultatele activitãtilor de audit efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 din regulile specifice si ale cap. I din prezenta anexã, când efectueazã activitãti de inspectie în conformitate cu prezentul capitol. Atunci când este cazul, medicul veterinar oficial trebuie sã-si stabileascã obiectivele de inspectie în conformitate cu rezultatele activitãtii de audit. A. Informatii referitoare la lantul alimentar (1) Când efectueazã inspectia ante- si post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie sã verifice si sã analizeze informatiile relevante obtinute din înregistrãrile exploatatiei de origine a animalelor destinate tãierii si sã tinã cont de rezultatele documentate ale acestei verificãri si analize. (2) Când îndeplineste activitãti de inspectie, medicul veterinar oficial trebuie sã tinã cont de certificatele oficiale ce însotesc animalele si de orice declaratii fãcute de medicii veterinari care efectueazã controale la nivelul productiei primare, incluzând medicii veterinari oficiali si medicii veterinari de liberã practicã împuterniciti. (3) Când operatorii cu activitate în domeniul alimentar din cadrul lantului alimentar iau mãsuri suplimentare pentru a garanta siguranta alimentelor prin implementarea de sisteme integrate, sisteme private de control, prin certificarea independentã a unei pãrti terte sau prin alte mijloace si când aceste mãsuri sunt documentate si animalele prevãzute în aceste scheme sunt clar identificabile, medicul veterinar oficial poate lua în considerare aceste aspecte când efectueazã activitãti de inspectie si revizuieste procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point). B. Inspectia ante-mortem (1) În conformitate cu alin. (4) si (5): a) medicul veterinar oficial trebuie sã efectueze o inspectie ante-mortem a tuturor animalelor înainte de tãiere; b) inspectia respectivã trebuie sã aibã loc în decurs de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator si cu mai putin de 24 de ore înainte de tãiere. În plus, medicul veterinar oficial poate solicita inspectia în orice alt moment. (2) Inspectia ante-mortem trebuie, în special, sã determine dacã, în ceea ce priveste animalul respectiv inspectat, existã o indicatie: a) cã au fost compromise protectia si bunãstarea animalelor, sau; b) a oricãrei stãri ce ar putea sã afecteze în mod nefavorabil sãnãtatea animalelor ori sãnãtatea umanã, acordând o atentie deosebitã detectãrii zoonozelor si bolilor din lista A sau, atunci când se considerã corespunzãtor, a celor din lista B a Oficiului International de Epizootii – OIE (Organizatia Internationalã pentru Sãnãtatea Animalelor). (3) În plus fatã de inspectia ante-mortem de rutinã, medicul veterinar oficial trebuie sã efectueze o inspectie clinicã a tuturor animalelor pe care operatorul cu activitate în domeniul alimentar sau un auxiliar oficial le-a separat. (4) În cazul tãierii de necesitate în afara abatorului si în cazul animalelor sãlbatice vânate, medicul veterinar oficial al abatorului sau al întreprinderii de manipulare a vânatului trebuie sã examineze declaratia ce însoteste corpul animalului, declaratie eliberatã de medicul veterinar sau de persoana instruitã în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE. (5) Inspectia ante-mortem poate fi efectuatã la exploatatia de provenientã în situatiile prevãzute de sectiunea a 3-a, cap. II sau de sectiunea a 4-a. În astfel de cazuri, medicul veterinar oficial de la abator trebuie sã efectueze inspectia ante-mortem numai când si în mãsura în care aceasta se impune. C. Protectia si bunãstarea animalelor Medicul veterinar oficial trebuie sã verifice conformitatea cu regulile nationale si cu cele comunitare transpuse în legislatia nationalã privind protectia si bunãstarea animalelor, cum ar fi regulile privind protectia animalelor în momentul tãierii si în timpul transportului. D. Inspectia post-mortem (1) Dupã tãiere, carcasele si organele atasate trebuie sã fie supuse, fãrã întârziere, inspectiei post-mortem. Trebuie sã fie examinate toate suprafetele externe. În acest scop, pot fi solicitate o manipulare minimã a carcasei si a organelor sau facilitãti tehnice speciale. Trebuie sã fie acordatã o atentie deosebitã detectãrii zoonozelor si bolilor din lista A a OIE, iar atunci când se considerã corespunzãtor, celor din lista B a OIE. Viteza liniei de tãiere si numãrul personalului de inspectie prezent trebuie sã fie în asa fel încât sã permitã o inspectie adecvatã. (2) Ori de câte ori se considerã necesar trebuie sã se efectueze examinãri suplimentare, prin palparea si incizia unor pãrti ale carcasei si organelor, precum si efectuarea de teste de laborator: a) pentru a se pune un diagnostic de certitudine; b) pentru a se detecta prezenta: (i) unei boli a animalelor; (ii) de reziduuri sau contaminanti ce depãsesc limitele prevãzute în baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã specificã; (iii) neconformitãtii cu criteriile microbiologice; (iv) altor factori ce ar putea determina ca, în fapt, carnea sã fie declaratã improprie pentru consum uman sau sã fie impuse restrictii privind utilizarea acesteia, în mod deosebit în cazul animalelor ce au fost tãiate de necesitate. (3) Medicul veterinar oficial trebuie sã solicite ca, în fapt, carcasele de la solipede domestice, de la animale din specia bovine cu vârsta mai mare de 6 luni si de la porcine domestice cu vârsta mai mare de 4 sãptãmâni sã fie supuse inspectiei post-mortem, dupã ce au fost sectionate longitudinal în semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacã inspectia necesitã astfel, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, sã solicite ca orice cap sau orice carcasã sã fie tãiatã longitudinal. Totusi, pentru a se tine cont de anumite deprinderi nutritionale, de evolutii tehnologice sau de situatii sanitare specifice, autoritatea competentã poate autoriza supunerea la inspectie a carcaselor de solipede domestice, a celor de la animale din specia bovine cu vârsta mai mare de 6 luni si a celor de porcine domestice cu vârsta mai mare de 4 sãptãmâni, neparcelate în semicarcase. (4) În timpul inspectiei trebuie sã fie luate mãsuri preventive pentru a se asigura cã, în fapt, contaminarea cãrnii este mentinutã la un nivel minim prin actiuni precum palpare, tãiere sau incizie. (5) În cazul unei tãieri de necesitate, carcasa trebuie sã fie supusã examinãrii post-mortem, cât de curând posibil, în conformitate cu alin. (1)-(4), înainte ca aceasta sã fie distribuitã pentru consum uman. E. Material de risc specific si alte subproduse de origine animalã În conformitate cu reglementãrile nationale ce transpun reglementãrile Uniunii Europene privind materiale de risc specific si alte subproduse de origine animalã, medicul veterinar oficial trebuie sã verifice îndepãrtarea, separarea si, atunci când se considerã corespunzãtor, marcarea unor astfel de produse. Medicul veterinar oficial trebuie sã se asigure cã operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia toate mãsurile necesare pentru a se evita contaminarea cãrnii cu material de risc specific în timpul tãierii (incluzând asomarea) si pentru îndepãrtarea materialului de risc specific. F. Testare de laborator (1) Medicul veterinar oficial trebuie sã se asigure cã are loc prelevarea de probe si cã probele sunt identificate si manipulate în mod corespunzãtor si trimise la laboratorul corespunzãtor, în cadrul programului de: a) monitorizare si control al zoonozelor si al agentilor patogeni care le produc; b) testare specificã de laborator pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile, în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ce transpune Regulamentul nr. 999/2001/CE; c) detectare de substante sau produse neautorizate si de control al substantelor reglementate, în special în cadrul planurilor nationale pentru reziduuri la care s-a referit Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 356/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar si pentru alti contaminanti în produsele de origine animalã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001, ce transpune Directiva Consiliului nr. 96/23/CE; d) detectare de boli din lista A a OIE si, atunci când se considerã corespunzãtor, de boli din lista B a OIE. (2) De asemenea, medicul veterinar oficial trebuie sã se asigure cã este efectuatã orice altã testare de laborator consideratã necesarã. CAPITOLUL III Marcarea de sãnãtate (1) Medicul veterinar oficial trebuie sã supravegheze marcarea de sãnãtate si mãrcile utilizate. (2) Medicul veterinar oficial trebuie sã se asigure, în special, cã: a) marca de sãnãtate este aplicatã numai animalelor (ungulate domestice, mamifere vânat de fermã, altele decât animale lagomorfe si vânat sãlbatic mare) care au fost supuse inspectiei ante-mortem si post-mortem, în conformitate cu prezenta hotãrâre, si când nu existã motive pentru a se declara carnea improprie pentru consum uman. Totusi, marca de sãnãtate poate sã fie aplicatã înainte ca rezultatele unei examinãri pentru trichinelozã sã fie disponibile, dacã medicul veterinar oficial are certitudinea cã, în fapt, carnea de la animalul respectiv va fi pusã pe piatã numai dacã rezultatele sunt satisfãcãtoare; si b) marcarea de sãnãtate se efectueazã pe suprafata externã a carcasei, prin stampilare cu tus sau cu foc si de o asemenea manierã încât, dacã, în fapt, carcasele sunt tãiate în semicarcase sau sferturi ori semicarcasele sunt tãiate în trei piese, fiecare piesã poartã o marcã de sãnãtate. (3) Marca de sãnãtate trebuie sã fie o marcã ovalã, de cel putin 6,5 cm lãtime si 4,5 cm înãltime, ce poartã urmãtoarele informatii scrise cu caractere cât se poate de lizibile: a) marca trebuie sã indice numele tãrii în care este localizatã întreprinderea, nume ce poate fi scris cu litere mari sau ca un cod de douã litere, în conformitate cu standardul ISO relevant. În cazul statelor membre ale Uniunii Europene, aceste coduri sunt: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE sau UK; b) marca trebuie sã indice numãrul de autorizare al abatorului; c) marca trebuie sã includã abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EZ, atunci când se aplicã într-un abator agreat ce întruneste cerintele comununitare. (4) Literele trebuie sã aibã o înãltime de cel putin 0,8 cm, iar cifrele de cel putin 1 cm. Dimensiunile si caracterele mãrcii pot fi reduse pentru marcarea de sãnãtate a mieilor, a iezilor si a purceilor. (5) Culorile utilizate pentru marcarea de sãnãtate trebuie sã fie autorizate în conformitate cu regulile nationale ce transpun regulile comunitare referitoare la utilizarea substantelor colorante în produsele alimentare. (6) Marca de sãnãtate poate sã includã, de asemenea, o identificare a medicului veterinar oficial care a efectuat inspectia de sãnãtate a cãrnii. Autoritãtile competente si operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot continua sã utilizeze echipamente comandate înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri, pânã când acestea s-au uzat sau necesitã înlocuire. (7) Carnea provenitã de la animalele tãiate de necesitate în afara abatorului trebuie sã poarte o marcã specialã de sãnãtate ce nu poate fi confundatã nici cu marca de sãnãtate prevãzutã de prezentul capitol si nici cu marca de identificare prevãzutã de sectiunea I din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igienã pentru alimente de origine animalã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE. (8) Carnea de vânat sãlbatic nejupuit poate sã poarte o marcã de sãnãtate numai în cazul în care, dupã jupuire într-o întreprindere de manipulare a vânatului, aceasta a fãcut obiectul inspectiei post-mortem si a fost declaratã proprie pentru consumul uman. (9) Prezentul capitol trebuie sã se aplice fãrã a se aduce atingere regulilor de sãnãtate a animalelor cu referire la marcarea de sãnãtate. SECTIUNEA a 2-a Mãsuri ce urmeazã controalelor CAPITOLUL I Comunicarea rezultatelor inspectiei (1) Medicul veterinar oficial trebuie sã înregistreze si sã evalueze rezultatele activitãtilor de inspectie. (2) Medicul veterinar oficial trebuie sã informeze operatorul cu activitate în domeniul alimentar, dacã inspectiile relevã prezenta oricãrei boli sau îmbolnãviri ce ar putea afecta sãnãtatea publicã ori sãnãtatea animalelor sau ar putea compromite protectia si bunãstarea animalelor. Medicul veterinar oficial trebuie sã-l informeze pe medicul veterinar care supravegheazã exploatatia de provenientã, pe operatorul cu activitate în domeniul alimentar responsabil de exploatatia de provenientã (cu conditia ca astfel de informatii sã nu aducã atingere procedurilor legale ulterioare) si, atunci când se considerã corespunzãtor, trebuie sã informeze autoritatea competentã responsabilã de supravegherea exploatatiei de origine sau a zonei de vânãtoare, atunci când problema este identificatã în timpul productiei primare. Dacã animalele respective au fost crescute într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o tarã tertã, medicul veterinar oficial din România care efectueazã inspectia trebuie sã informeze autoritatea competentã a statului membru al Uniunii Europene sau a tãrii terte, ca state în care este localizatã întreprinderea. Acea autoritate competentã trebuie sã ia mãsurile corespunzãtoare în conformitate cu legislatia comunitarã specificã aplicabilã. (3) Rezultatele inspectiilor si testelor trebuie sã fie incluse în baze de date relevante. (4) Când medicul veterinar oficial suspecteazã prezenta unui agent infectios prevãzut de lista A sau, atunci când se considerã corespunzãtor, de lista B a OIE, în timp ce efectueazã inspectia ante-mortem ori post-mortem sau orice altã activitate de inspectie, acesta trebuie sã notifice imediat autoritãtii competente si împreunã trebuie sã ia toate mãsurile si precautiile necesare pentru a împiedica posibila rãspândire a agentului infectios, în conformitate cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã aplicabilã. CAPITOLUL II Decizii privind informatiile referitoare la lantul alimentar (1) Medicul veterinar oficial trebuie sã verifice ca animalele sã fie tãiate numai dacã operatorului din abator i s-au furnizat informatii relevante referitoare la lantul alimentar si acestea au fost verificate. (2) Medicul veterinar oficial poate sã permitã tãierea animalelor în abator, chiar dacã nu sunt disponibile informatiile relevante referitoare la lantul alimentar. În acest caz, toate informatiile relevante referitoare la lantul alimentar trebuie sã fie furnizate înainte de a se autoriza carcasa pentru consum uman. În asteptarea unei decizii finale, astfel de carcase si organele aferente trebuie sã fie depozitate separat de cealaltã carne. (3) Fãrã sã se ia în consideratie specificatiile alin. (2), atunci când nu sunt disponibile informatii relevante cu referire la lantul alimentar în decurs de 24 de ore de la sosirea animalului la abator, toatã carnea provenitã de la animalul respectiv trebuie sã fie declaratã improprie pentru consum uman. Dacã animalul nu a fost încã tãiat, trebuie sã fie ucis separat de alte animale. (4) Când înregistrãrile, documentatia sau alte informatii însotitoare indicã faptul cã: a) animalele provin dintr-o exploatatie sau dintr-o zonã supusã unei restrictii de miscare ori altor restrictii din motive de sãnãtate publicã sau a animalelor; b) nu au fost respectate regulile privind utilizarea produselor medicinale de uz veterinar; sau c) este prezentã orice altã afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sãnãtatea publicã sau a animalelor, animalele pot sã nu fie acceptate pentru tãiere altfel decât în conformitate cu procedurile prevãzute în baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã specificã, pentru a se elimina riscurile pentru sãnãtatea animalelor sau pentru sãnãtatea umanã. Dacã animalele sunt deja prezente la abator, acestea trebuie sã fie ucise separat si declarate improprii pentru consum uman, instituindu-se, atunci când se considerã corespunzãtor, precautii pentru protectia sãnãtãtii publice si a sãnãtãtii animalelor. Ori de câte ori medicul veterinar oficial considerã necesar, trebuie sã fie efectuate controale oficiale în exploatatia de provenientã. (5) Autoritatea competentã trebuie sã ia mãsuri corespunzãtoare, dacã aceasta descoperã faptul cã înregistrãrile, documentatia sau alte informatii însotitoare nu corespund cu situatia realã în exploatatia de provenientã ori cu statusul real al animalelor sau induc în eroare în mod deliberat medicul veterinar oficial. Autoritatea competentã trebuie sã ia mãsuri împotriva operatorului cu activitate în domeniul alimentar care rãspunde de exploatatia de provenientã a animalelor sau a oricãrei alte persoane implicate. Aceastã mãsurã poate consta, în special, în controale suplimentare. CAPITOLUL III Decizii privind animalele vii (1) Medicul veterinar oficial trebuie sã verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar, conform Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE, pentru a se asigura cã animalele pentru tãiere pentru consum uman sunt identificate în mod adecvat. Medicul veterinar oficial trebuie sã se asigure cã animalele a cãror identitate nu poate fi stabilitã în mod rezonabil sunt ucise separat si declarate improprii pentru consumul uman. Trebuie sã fie efectuate controale oficiale în exploatatia de provenientã ori de câte ori medicul veterinar oficial considerã necesar acest lucru. (2) Când nu se tine seama de reglementãrile legale privind protectia si bunãstarea animalelor, caii pot fi supusi tãierii într-un abator, chiar dacã nu au fost furnizate informatiile referitoare la identitatea acestora solicitate în mod legal. Totusi, aceste informatii trebuie sã fie furnizate înainte de a se putea declara carcasa proprie pentru consum uman. Aceste cerinte se aplicã, de asemenea, în cazul tãierii de necesitate a cailor în afara abatorului. (3) Medicul veterinar oficial trebuie sã verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar în baza Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE, pentru a se asigura cã nu sunt tãiate pentru consum uman animale care prezintã afectiuni ale pielii sau modificãri ale lânii ce reprezintã un risc neacceptabil pentru contaminarea cãrnii în timpul tãierii, cu exceptia cazului în care acestea sunt curãtate în prealabil. (4) Animalele afectate de o boalã sau de o afectiune ce poate fi transmisã animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne si, în general, animalele care prezintã semne clinice de boalã sistemicã ori de emaciere nu trebuie sã fie tãiate pentru consum uman. Astfel de animale trebuie sã fie ucise separat, în baza unor asemenea conditii încât alte animale sau carcase sã nu poatã fi contaminate, iar respectivele animale declarate improprii pentru consumul uman. (5) Trebuie sã fie amânatã tãierea animalelor suspecte a fi bolnave sau a prezenta o afectiune ce poate afecta în mod nefavorabil sãnãtatea oamenilor ori a animalelor. Astfel de animale trebuie sã fie supuse unei examinãri ante-mortem detaliate, pentru stabilirea unui diagnostic. În plus, medicul veterinar oficial poate decide ca prelevarea de probe si examinãrile de laborator sã fie efectuate ca o completare a inspectiei post-mortem. Dacã este necesar, animalele trebuie sã fie tãiate separat sau la sfârsitul procesului normal de tãiere, luându-se toate mãsurile de precautie necesare pentru a se evita contaminarea altei cãrni existente în acelasi spatiu. (6) Animalele care ar putea contine reziduuri de produse medicinale de uz veterinar peste limitele prevãzute în conformitate cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã sau reziduuri de substante interzise trebuie sã fie tratate în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE. (7) Medicul veterinar oficial trebuie sã impunã conditiile în baza cãrora animalele trebuie sã fie tratate în cadrul unei scheme specifice pentru eradicarea sau controlul unei anumite boli, cum ar fi bruceloza sau tuberculoza, ori al unor agenti patogeni care produc zoonoze, cum ar fi Salmonella, sub supravegherea sa directã. Autoritatea competentã trebuie sã determine conditiile în care pot fi tãiate astfel de animale. Aceste conditii trebuie sã aibã scopul de a reduce la minimum contaminarea altor animale si a cãrnii altor animale. (8) Ca regulã generalã, animalele care sunt prezentate pentru tãiere la un abator trebuie sã fie tãiate acolo. Totusi, în împrejurãri exceptionale, cum ar fi o defectiune gravã a facilitãtilor abatorului, medicul veterinar oficial poate permite mutarea directã la alt abator. CAPITOLUL IV Decizii privind protectia si bunãstarea animalelor (1) Atunci când nu sunt respectate regulile privind protectia animalelor la momentul tãierii sau uciderii, medicul veterinar oficial trebuie sã verifice faptul cã operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia imediat mãsuri corective necesare si de prevenire a recidivãrii. (2) Medicul veterinar oficial trebuie sã initieze o abordare proportionalã si progresivã în ceea ce priveste aplicarea mãsurilor, pornind de la elaborarea de instructiuni si ajungând pânã la diminuarea sau stoparea productiei, depinzând de natura si gravitatea problemei. (3) Atunci când se considerã corespunzãtor, medicul veterinar oficial trebuie sã informeze celelalte autoritãti competente în legãturã cu problemele de protectie si bunãstare. (4) Medicul veterinar oficial trebuie sã ia mãsurile necesare în conformitate cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã, când descoperã cã nu sunt respectate regulile privind protectia animalelor în timpul transportului. (5) Când: a) un auxiliar oficial efectueazã controale referitoare la protectia si bunãstarea animalelor conform sectiunilor a 3-a si a 4-a, si b) acele controale identificã neconformitatea cu regulile de protectie a animalelor, auxiliarul oficial trebuie sã informeze imediat medicul veterinar oficial si, dacã este necesar, în cazuri de urgentã, trebuie sã ia mãsurile necesare la care s-au referit alin. (1)-(4), pânã la sosirea medicului veterinar oficial. CAPITOLUL V Decizii privind carnea (1) Carnea trebuie sã fie declaratã improprie pentru consum uman, dacã aceasta: a) provine de la animale care nu au fost supuse inspectiei ante-mortem, cu exceptia animalelor sãlbatice vânate; b) provine de la animale ale cãror organe nu au fost supuse inspectiei post-mortem, cu exceptia cazului în care se prevede altfel de prezenta hotãrâre sau de Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE; c) provine de la animale care au murit înainte de tãiere, de la animale nãscute moarte, de la animale avortate sau tãiate înainte de vârsta de 7 zile; d) rezultã din fasonarea extremitãtilor; e) provine de la animale afectate de o boalã prevãzutã de lista A sau, atunci când se considerã corespunzãtor, de lista B a OIE, cu exceptia cazului în care se prevede altfel la sectiunea a 4-a; f) provine de la animale ce suferã de o afectiune generalizatã, precum septicemie, piemie, toxiemie sau viremie; g) nu este în conformitate cu criteriile microbiologice prevãzute în baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã specificã, pentru a se stabili dacã alimentele pot fi puse pe piatã; h) manifestã infestare parazitarã, cu exceptia cazului în care se prevede altfel la sectiunea a 4-a; i) contine reziduuri sau contaminanti peste limitele prevãzute de legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã. Orice depãsire a nivelului relevant trebuie sã conducã la analize suplimentare, ori de câte ori se considerã corespunzãtor; j) provine de la animale sau de la carcase ce contin reziduuri de substante interzise ori de la animale ce au fost tratate cu substante interzise, fãrã sã aducã atingere altor reglementãri ale legislatiei comunitare specifice transpuse în legislatia nationalã; k) constã din ficatul si rinichii unor animale cu vârsta mai mare de 2 ani care provin din regiuni unde implementarea planurilor aut



2.009. – Ordin al ministrului finantelor publice privind modificarea si completarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.870/2004 pentru aprobarea Instructiunilor de completare a numarului de evidenta a platii
334. – Decret pentru eliberarea din functie a unui procuror
Decizia nr. 289 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 80/1927 pentru încurajarea construirii de locuinte
Decizia nr. 660 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
2.282. - Ordin al ministrului economiei si finantelor pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1/2006 privind nivelul comisioanelor percepute de Trezoreria Statului pentru serviciile prestate clientilor
4.384. - Ordin al ministrului educatiei, cercetarii si inovarii privind acordarea acreditarii pentru unitatea de învatamant preuniversitar particular Scoala Postliceala Sanitara „Moldova" din Roman
953. - Decret pentru eliberarea din functie a unui judecator
Decizia nr. 872 din 9 octombrie 2007 asupra cererii formulate de presedintele Camerei Deputatilor pentru „verificarea” Hot
1.088. - Hotarare privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile aflate în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”
499. – Hotarare privind trecerea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Agentiei Nationale pentru Sport, prin Complexul Sportiv National “Lia Manoliu“ Bucuresti, în domeniul public al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucure
580. - Decret pentru eliberarea din functie a unui judecator
213. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare pentru aprobarea Ghidului privind cerinte tehnice pentru proiectarea, amplasarea, constructia, functionarea, închiderea si dezafectarea incintelor amenajate pentru depozitarea minereurilor de uraniu si/sau t
415. - Hotarare privind modificarea componentei Grupului de lucru pentru elaborarea si monitorizarea Planului de actiuni referitor la îmbunatatirea mediului de afaceri, stabilita prin Hotararea Guvernului nr. 803/2001
1.030. - Hotarare pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Legatura retelei de metrou cu Aeroportul International Henri Coanda - Otopeni"
1.228. - Hotarare pentru abrogarea lit. L din anexa nr. 1 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organ
798. - Hotarare privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2009 al Regiei Autonome „Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian - ROMATSA", aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii
111. - Ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind procedura de înregistrare sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor a activitatilor de obtinere
1.549. - Hotarare privind aprobarea scoaterii definitive din rezervele de stat a unor cantitati de carbune energetic pentru Societatea Comerciala „Complexul Energetic Craiova - S.A., Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare - Sucursala „ROMAG-TERMO, Societatea Comerciala „C.E.T. Bacau - S.A. si
193. - Decizie privind încetarea mandatului, respectiv numirea unor membri în cadrul Comisiei pentru managerii publici
Decizia nr. 684 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale