S-a nascut Boris L. Pasternak, poet, prozator si traducator rus, laureat al Premiul Nobel pentru Literatura

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie (stil vechi) (10 februarie) 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet si scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1958.

Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naste si creste intr-o familie de artisti profesionisti, in familia pictorului Leonid Pasternak si a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin si preocuparile sale timpurii pentru diverse arte: deseneaza bine din copilarie; se ocupa de compozitia muzicala, influentat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatalui sau, intr-o alta, a treia perioada, studiaza cu pasiune filosofia. In 1909 se inscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universitatii din Moscova, renuntand la profesia de muzician. In 1912 pleaca in Germania, unde se ocupa cu studierea operei scolii neokantiane de la Marburg. Renunta si la specializarea in filosofie, problematica filosofica ramanand totusi in centrul atentiei creatiei sale literare, pana la romanul si scrisorile ultimilor ani. Pasternak opteaza, in final, definitiv pentru literatura.

In 1911 debuteaza cu poezii in almanahul gruparii "Lirika", iar in 1914 tipareste placheta de versuri "Geamanul din nori". Dupa examenele de la Universitatea din Moscova isi definitiveaza primul sau volum de versuri (1914). Din dorinta de a fi alaturi de generatia sa, Pasternak se "inregimenteaza" literar in gruparea moderat futurista "Centrifuga", fara a-si renega insa radacinile, care coboara pana in "veacul de argint" al poeziei ruse (perioada Simbolismului si a Akmeismului, dominata de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, in mare masura, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viata (1922) si Teme si variatiuni (1923), in care Pasternak isi elaboreaza modul cu totul special de a surprinde lumea in integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunandu-l drept un mare poet. In anii '20, Pasternak incearca sa-si gaseasca locul in lumea creata de Revolutia rosie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) si Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alaturi de poemul Inalta maladie (1923-1928), ii aduc recunoasterea oficiala.

La sfarsitul anilor '30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede in jurul sau - sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunta pentru o vreme la opera personala si isi castiga existenta traducand. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petofi, Shelley, Verlaine, din germana, engleza si din poezia gruzina; calatoreste de altfel si in Gruzia.

In timpul Razboiului publica volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) si Intinderea pamanteasca (1945). In iarna aceluiasi an incepe sa scrie romanul Doctor Jivago. Dupa razboi elaboreaza partea cea mai importanta din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu optiuni tragice intre lumea intima si existenta publica, sociala. In 1948, intregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tiparit in anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului in strainatate in 1957, in Italia, si decernarea Premiului Nobel pentru literatura in 1958 a generat ascutite critici in presa sovietica, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor si contrangerea sa sa renunte de buna voiela Premiul Nobel. In 1959 incheie volumul de versuri Cand se insenineaza. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creatie al scriitorilor sovietici, situat intr-o suburbie a Moscovei. In insemnarile si scrisorile ultimilor ani Pasternak si-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.