Prima mentiune documentara a orasului Brasov

Brasov (in germana Kronstadt, maghiara Brassó, latina Corona, poloneza Braszów; de asemenea pe hartile vechi trecut Cron∫tadt sau Braßov, intre 1950 si 1960 Orasul Stalin) este resedinta si cel mai mare municipiu al judetului Brasov, Romania. Detine titlul de oras-martir. Potrivit recensamantului din 2002, are o populatie de 283.901 locuitori. Statiunea de iarna Poiana Brasov se afla la 12 km distanta de centrul municipiului, dispunand de o infrastructura dezvoltata pentru practicarea sporturilor de iarna. Patronul orasului este considerata a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se afla pe unul dintre contrafortii Bisericii Negre, indreptat spre Casa Sfatului, avand stema Brasovului sculptata dedesubt in relief.

Marturiile dezgropate indica prezenta unor mari culturi neolitice (celebra cultura Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brasovului apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului

Mai tarziu, descoperirile arheologice au atestat existenta unor temple dacice in zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente in Piata Sfatului, a unor asezari si cetati pe Dealul Melcilor si in cartierul Valea Cetatii. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de catre autoritatile comuniste, in cadrul programului de sistematizare.

Pana spre secolul XIII al erei noastre, nici un document nu pomeneste de Brasov. Totusi, se remarca o continua locuire, mai ales in zona Şchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea a mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Şchei, Blumana, Noua, Darste, Stupini.

1203: Traditia si cronicile calendarelor brasovene il considera ca an "in care s-a inceput zidirea Brasovului". Totusi documentele si izvoarele sigure nu confirma aceasta data.

1211: Printr-o diploma a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt asezati in Ţara Barsei. Se pare ca au intarit cetatea Brasovia de pe Tampa.

1228: Se intemeiaza la Brasov o manastire de surori ale ordinului calugaresc al premonstratensilor, aflata langa Biserica Neagra de mai tarziu, avand ca patroana pe Sf. Catharina.

1234 - Corona: Cercetatorul Norbert Backmund a editat asa-numitul "Catalogus Ninivensis", care contine o lista a tuturor manastirilor premostratense din Ungaria si Transilvania. 1234 corespunde cu anul in care abatele Fredericus cunoaste "Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona".

1241: Invazie tatara, prilej cu care este cucerita cetatea Şprenghi, ale carei inceputuri nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). Dupa retragerea tatarilor se construieste la poarta un turn hexagonal pentru aparare. Cetatea a fost distrusa doua secole mai tarziu, de catre invadatorii turci.

1252 - Barassu: In acest an, regele Bela al IV-lea doneaza "tera Zek", comitelui Vincentiu, fiul lui Akadas, proprietate asezata intre pamanturile romanilor de Carta, cele ale sasilor "de Barasu" si cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arata ca numele "Barasu" indica de fapt denumirea unui tinut intreg. Dupa afimatia sa, toate cele trei toponime la care face referinta documentul se refera la teritorii care inconjoara pamantul donat si nu la vreun oras. In acest caz "Brasov" se refera la o zona, iar "Corona" ar denumi localitatea.

1271 - Brasu: Acest toponim este atestat intr-un document latin, aflat in Arhivele Statului din Budapesta si o fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ştefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre "Chyel comes, filius Erwin de Calnuk" si "Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem". Intr-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirma ca Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este in posesiunea localitatilor Mikofalva si Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum si a altora, privind familia comitilor din Prejmer, nu este sigur daca denumirea de "Barasu" se refera la localitatea Brasov sau la Ţara Barsei.

1288 - Braso: Este consemnat intr-un document latin, aflat in Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar in copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedeste a fi primul act pastrat care a fost emis in Brasov, purtand mentiunea expresa: "Datum in Braso", fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmeaza mentionarea tot mai deasa a municipiului: Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.

1323: Se intemeiaza manastirea dominicana in Braso.

1364: Brasovul primeste privilegiul pentru targ anual, urmat de privilegiul de "etapa si depozit" din 1369.

1377: Se incepe constructia bisericii Sf. Maria (sau Neagra, cum va fi numita dupa incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.

1395: Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg semneaza un tratat de alianta impotriva puterii otomane. Doi ani mai tarziu, regele Ungariei elibereaza un act care da dreptul Brasovului de a-si construi fortificatii de piatra, urmarind indeaproape ridicarea acestora.

1399: O bula a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbeste despre biserica Sf. Nicolae din Şchei si lasa sa se intrevada existenta unui locas de invatatura in jurul ei.

1421 si 1438: Invazie a turcilor. In urma acestor actiuni militare, prin tratat, dobandesc cetatea de pe Tampa.

1424: Blanarii brasoveni isi alcatuiesc primul statut dintre bresle. In 1798 la Brasov fiintau 43 de bresle, deservite de 1.227 mesteri. Ii putem aminti aici pe fierari, blanari, postavari, funari, curelari, cizmari, cutitari, cojocari (tabacari), macelari, aurari, cositorari, aramari, franzelari, olari, lacatusi, tesatori, armurieri, arcari, palarieri, lanari, argintari.

1448 - 1453: Iancu de Hunedoara rascumpara si da ordin de distruge a cetatii Brasovia de pe saua Tampei, piatra si materialele de constructie ale acesteia fiind folosite la intarirea cetatii medievale a Brasovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 110 in 100 metri, 4 (sau 5, in lumina descoperirilor recente) porti fortificate si 32 turnuri de aparare (numite si "de pulbere"). Cetatea avea doua sau chiar trei randuri de ziduri si era inconjurata de un sant de aparare plin cu apa.